Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi ,,Răsvan Angheluțăˮ Galați

AŞEZARE ŞI CADRU GEOGRAFIC

Poziţia geografică: latitudine 45°30” N, longitudine 28°02’15”, altitudine 42 m.Screenshot_4

Sursa:prelucrare Geoportal Inis View

Clima: tipic de stepă cu influenţe pontice-mediteraneene (temperatura medie 11,3°C, umiditate 513,2 mm).

Relieful: terenul este situat pe malul stâng al Dunării cu dispoziţie N-S. Substratul de bază este loessul, stratul de sol vegetal fiind în unele zone aproape inexistent (mult moloz, pietriş, etc.). În aceste condiţii, în prima fază s-a realizat igienizarea terenului, apoi îmbogăţirea acestuia, cu foarte mari cantităţi de pământ vegetal formând un strat gros de până la 40 cm.

După sistematizarea spațiului și marcarea aleilor principale marcate, s-a realizat sistemului de irigaţii, funcțional din 1994. Ţinând seama de climă și caracteristicile substratului plantările nu ar fi fost posibile fără irigații. Abia în toamna anului 1994 a fost posibilă realizarea unei prime plantări perimetrale.

REPERE ISTORICE

Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi a luat fiinţă în Noiembrie 1990, având ca nucleu Muzeul de Ştiinţele Naturii, înfiinţat încă din 1953.

Înfiinţarea unei instituţii muzeale noi, complexe, a apărut ca o necesitate de manifestare muzeografică amplă şi modernă, având ca scop cercetarea biodiversităţii ecosistemelor naturale şi valorificarea ei în plan educativ, prin mijloace proprii. În 1990, oraşul Galaţi, avea peste 300.000 de locuitori, iar perspectiva ce se deschidea României a determinat să se pună în aplicare o idee mai veche, ce nu s-a putut materializa în perioada regimului comunist.

La începutul anului 1990, la nivel județean s-a aprobat proiectul tematic al viitoarei instituţii, structurat pe trei secţii – muzeu, grădina botanică şi grădina zoologică. S-a solicitat pentru aceasta preluarea de la Primăria Oraşului Galaţi a suprafeţei de 18 ha de teren intravilan (locul 4 pe ţară – figura 1), situat pe malul Dunării la care se adaugă 7 ha localizate în Pădurea Gârboavele.

      Secţia Muzeu se dezvoltă după 1939, când se deschide muzeul „Cuza Vodăˮ, pe baza colecţiei V.A. Urechia şi a colecţiei învățătorilor Paul şi Ecaterina Pasa (donațiile lor au constituit nucleul expoziţii de geologie și mineralogie private şi paleontologie).

În perioada 1950-1956 în clădire sunt reunite colecţiile „Muzeului de Artă” si ale „Muzeului de Ştiinţele Naturii”, iar din 1956 se dezvoltă ca instituţie de sine stătătoare, preia patrimoniul şi funcţionează într-o clădire centrală, lângă „Parcul M. Eminescu” şi „Cinematograful Central (Olimpic)”, cu o expoziţie de faună prezentată dioramatic. Din 1972 a fost dezafectată, clădirea degradându-se, şi-a depozitat colecţiile într-o şcoală până în 1976, când a primit un nou sediu pe str. Domnească 91, unde s-a deschis expoziţia de bază ce trata probleme de ecologie a păsărilor din zona de sud-est a României, prezentarea fiind modernă, pentru acele timpuri, cu diorame, biogrupe, vitrine tematice, sistematice. În muzeu exista sonorizare şi un spaţiu de prezentare pentru filme ştiinţifice, iar suprafața de expunere era de 350 m2.

Din 2000 muzeul se mută în clădirea impunătoare din Grădina Botanică. Clădirea muzeu cuprinde:

  • a. demisol (acvariu, depozite ştiinţifice – unul pentru herbar, laboratoare- zoologie);
  • b. parter (intrarea vizitatorilor spre toate spaţiile expoziţionale, inclusiv spre seră (nu e finalizată), expoziţiile de bază, corp legătură complex sere;
  • c. etaj I (sală multimedia cu 150 locuri, spaţii pentru expoziţii programate, bibliotecă, birouri conducere, informatizare);
  • d.  etaj II (parţial- planetarium cu 54 locuri, terasă circulabilă cu belvedere spre botanică şi panorama Dunării;
  1. Complexul de sere – serele vechi au fost dărâmate, construindu-se o altă seră în spatele clădirii muzeu;
  2. Punctul gospodăresc.

Screenshot_5

Secţia Grădina Botanică

Istoric: Încă din anul 1958 se discută despre proiectul de amenajare a unui parc de cultură și odihnă pe o suprafață de 130 ha în zona limitrofă Văii Abatorului si Ţiglinei (actualmente zona delimitată de turn TV, Faleza turn, Stadion Dunărea, Str. Cloşca, str. Saturn, Str. Regiment 11 Siret, Faleza superioara). Proiectul a fost realizat în 1959, dar nu s-a concretizat din motive financiare.

Responsabilitatea a fost a Primăriei Galați, dar lucrările încep abia în 1962, când este adus de la Macin, județul Tulcea, un autodidact Vanghele, care să se ocupe de realizarea Parcului Dendrologic, în strânsă legătură cu începuturile lucrărilor de pe platforma Smârdan, locul în care începe construcția combinatului siderurgic, din fundațiile viitoarelor clădiri scoțându-se tone de material, cu care s-au nivelat taluzul falezei și râpele și văile din arealul propus pentru grădină. Vanghele începe să  acumuleze seminţe din diferite regiuni ale globului, prin schimburi de seminţe din cataloage de la diferite grădini botanice, pe care le plantează, punând bazele necesare. În anul 1974 se realizează o seră de 980 mp în parcul dendrologic, ce a fost utilizată până acum 3 ani. Dacă în proiect parcul trebuia să măsoare 22,3 ha, în urma împrejmuirii (1993) rămân doar 18 ha, cu un perimetru de 2070 m. În anul 1994 se reface proiectul parcului, se schimbă amplasamentul clădirii muzeului, în actuala formă. La nivel național Grădina Botanică nu se compară cu cele din Iași sau Cluj Napoca, prin suprafața ocupată, dar ocupă un loc central în cadrul municipiului Galați, ca un plămân verde în mijlocul orașului

.Screenshot_6

Screenshot_7

Structură tematică

Structura tematică a Grădinii Botanice a fost elaborată de către colectivul ştiinţific al acesteia, ţinându-se cont de funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească: ştiinţifică, de conservare a unui cât mai bogat fond genetic, didactică, educativă ( fiind o secţie a unei instituţii muzeale, acestei funcţii i s-a acordat o mare atenţie), recreativă şi igienico-sanitară. S-a ţinut seama atât de relieful terenului, de zonele de interes, cât şi de căile de acces pentru publicul vizitator.

Au fost realizate proiecte de arhitectură peisagistică, s-au întrunit specialiști, pentru amenajarea sectoarelor ornamental, rosarium sau alte zone de perspectivă, au fost cooperări strânse între specialiștii de la grădinile botanice din Iași, Cluj Napoca sau București și specialiștii noii grădini de la Galați. Sugestiile au fost legate de acordarea unei atenţii mai mari vegetaţiei Munţilor Măcin, pentru a contribui la conservarea “ex situ” a fondului filogenetic din acest areal.

Sectoare

      1.Sectorul Flora şi Vegetaţia României.

Suprafaţa ocupată este de 5,3 ha, fiind dispusă pe partea dreaptă a aleii principale, alee ce străbate ca o coloană vertebrală întregul teren de la N la S.

Flora şi Vegetaţia României sunt reprezentate pe etaje de vegetaţie, de la stepă, în apropiere de poarta de intrare, spre la golul alpin, în partea mai înaltă a grădinii, spre rosarium. Această organizare este avantajată şi de dispunerea în pantă a terenului pe direcţie N-S.

Screenshot_8

În latura estică suprafaţa de teren este străbătută de o vale, numită ,,Valea Abatorului ” (de la faptul că, în locul în care este astăzi biserica de lângă grădină, exista un abator și toate carcasele de animale erau aruncate în această vale), prin care curgea un pârâu care, de ani buni, datorită construcţiilor din zonă a fost acoperit. Apa freatică însă, situată la suprafaţă, face ca în extremitatea sudică a văii să existe, în mod natural, vegetaţie de mlaştină, ce se armonizează perfect în planul tematic general. În momentul în care s-a hotărât amplasarea grădinii au considerat necesar să niveleze tot spațiul existent, inclusiv acea vale a Abatorului, dar după un timp s-au înregistrat creșteri ale nivelului freatic în cartierul Țiglina I, fundațiile blocurilor fiind afectate; din acest motiv s-a decopertat din noi valea Abatorului și s-a găsit această soluție de amenajare etajată a florei țării noastre. De aceea se succed, de la poarta de intrare până spre rosarium zonele și etajele de vegetație specifice țării noastre: zona    stepei, zona pădurii (cu stejari, fagi, conifere) și zona alpină, cu jnepenișuri și stâncării.

Pentru a trece din aleea principală în sectorul flora României, valea menţionată poate fi traversează pe un podeţ de 6 m lungime. În punctul cel mai înalt al sectorului, pe latura de NV, cu o perspectivă aparte, planul tematic a fost armonizat cu cel de arhitectură peisageră, ieşind puţin din stricta dispunere a vegetaţiei din etajul foioaselor. Aici au fost plantate pâlcuri de Pinus nigra, Betula pendula şi Larix decidua. Atât aspectul coronamentului, cât şi coloritul şi forma frunzelor creează un punct de interes peisagistic pentru vizitatori.

Din primăvara anului 1996 s-a reuşit acoperirea suprafeţei cu arbori şi arbuşti. Sunt aproximativ 22 de specii de arbuşti şi 28 de specii de arbori. Pot fi admirate în plină vegetaţie pâlcuri de: Cornus, Crataegus, Rosa Canina, Syringa vulgaris, Ligustrum vulgare, Lonicera caprifolium, Prunus spinosa etc.

S-au plantat peste 240 de puieţi de tei, pentru a contura un ecosistem de pădure, caracteristic Podișului Dobrogei, luând ca reper Pădurea Luncaviţa, cu rezervaţia de fagi. Tot aici este organizată o stâncărie destinată florei Munţilor Măcin.

S-au plantat specii de Acer, Fraxinus, Quercus. De asemenea, s-au făcut plantări în zona pădurilor de amestec – peste 40 de Betula pendula, Larix decidua. Coniferele acoperă valea pe ambele laturi. Peste 250 exemplare de Pinus sylvestris, Abies alba, Pices abies vegetează frumos sub o atentă îngrijire, traversând veri excesiv de călduroase şi secetoase – se află altitudinal în punctul cel mai jos din țară (42 m).

S-a creat o pată de culoare în „Pădurea Luncaviţa”, folosind Paeonia peregrina, ce atrage atenţia primăvara devreme, prin frumuseţe şi culoare, ca de altfel şi ghioceii, brebeneii sau lăcrămioarele ce se dezvoltă în mod natural.

Neavând un spaţiu adecvat pentru punerea în valoare a vegetaţiei de nisip, a fost luată în considerare o suprafaţă mai izolată din zona serelor. Ea va fi amenajată ulterior in scopul populării cu specii de pe dunele dobrogene, dar în special cu cele din rezervaţia ştiinţifică Hanu Conachi unde vegetaţia este afectată de dezvoltarea necontrolată a salcâmului.

      2. Sectorul Flora Globului. Situat pe partea stângă a aleii principale şi privit din N spre S, sectorul are rezervate arii pentru flora Asiei, Extremul Orient, Grădina Japoneză, flora Americii de Nord și Flora Bazinului Mediteranean, spre clădirea muzeului.

O preocupare permanentă constă în îmbogăţirea patrimoniului acestui sector prin achiziţionarea de puieţi de la pepinierele din ţară, donaţii de la grădini botanice sau schimburi de seminţe.
Screenshot_10
Sectorul Flora Americii de Nord acoperă o suprafaţă de 9240 m2, iar cel alocat pentru Flora Asiei include 15476 m2. Începând din anul 1996 şi până în prezent, s-au plantat numeroase specii de conifere şi specii de foioase, plante ierboase. Dinte acestea pot fi menţionate ca fiind reprezentative: Abies concolor, Chamaecyparis lawsoniana, Pseudotsuga menziensii, Ginkgo biloba, Ulmus pumila, Philadelphus floribundus.
În zona Asiei a fost amenajată o stâncărie pe care s-au plantat specii de plante din Munţii Caucaz (Arabis caucasica, Chrzsanthemum caucasicum, Geranium caucasicum, Ranunculus caucasius etc.), obţinute din seminţe, prin schimb.

Screenshot_11

În zona Extremului Orient, localizată într-o microdepresiune naturală a terenului, s-a amenajat Grădina Japoneză, inaugurată în iunie 1999. Lacul are o suprafaţă de 610 m2. Piatra a fost adusă din Munţii Măcin şi selectată pentru locuri odihnă, podeţ, amenajarea cascadei, a insulei şi a paşilor de pisică (74 t piatră). Fundul lacului a fost placat cu piatră de râu, adusă din Vrancea (102 t). Lacul ocupă o mică depresiune, ce a funcționat ca râpă și loc de unde era preluat loessul pentru construcții, în care erau aruncate deșeurile menajere, existente sub spațiul actul amenajat.
Plantările au fost făcute cu arbori cât mai mari aduşi din pepiniera de la Măcin, precum: Paulownia, Sophora, Pinus nigra, Thuja orientalis, Eunymus, Juniperus horizontalis, Acer palmatum. Arbuştii ca Amorpha, Forsythia, Hibiscus, Berberis contribuie, de asemenea, la farmecul zonei. Grădina are o insulă, pe care domină un pin negru torsionat. Lampionul în mijlocul, lacului înconjurat de Nymphaea lotus, Nuphar lutea intregeşte peisajul, iar într-un meandru, bambusul completează vegetaţia. Nu lipsesc peştii şi nici broaştele ţestoase.
O alee cu stâlpi de lemn şi frânghie de cânepă ne duce la poarta ceaiului. Este un punct de interes căutat de public şi apreciat; este considerat unul din locurile „la modă”, în oraş, unde tinerii căsătoriţi doresc să-şi imortalizeze fericitul moment din viţa lor – nunta.
      3. Rosarium. Este una dintre zonele de interes de prim rang, căreia i s-a acordat o atenţie specială. Este situat în limita nordică a grădinii, unde se află una din porțile de acces pentru public. Suprafaţa propriu-zisă a rozariumului este 6200 m2, iar zona adiacentă de 3200 m2.

Screenshot_12Este situat pe aleea principală, în continuarea sa urmând sectorul ornamental. În organizarea sa s-a ales linia dreaptă a grădinii franţuzeşti, cu casete marcate de Buxus, Juniperus virginiana, Cotoneaster, Juniperus horizontalis.
Trandafirii sunt dispuşi după formă, culoare şi interes ştiinţific. Amenajarea sectorului s-a realizat în toamna anului 1996, iar deschiderea spre vizitare a avut loc in luna iulie 1997. Rosarium include peste 400 de soiuri din grupa Thea Hybrida- „Parfum”, „Rubin”, „Mr. Lincoln”; grupa Floribunda- „Europeana”, „Golden Holstein”, „Samba”; grupa Polyantha Hybryda- „Rumba”, „Schnee Wittchem”; grupa Urcători, Semiurcători şi de peisaj. Pentru urcători s-au construit șpalieri de metal pe care, în perioada de înflorire, se risipesc minunatele buchete florale, cu multitudinea de culori, precum: „Dance du Feu”, „Dublin Bay”, „Lichtkomingin Lucia”. Sunt dispuse în spaţii speciale soiuri ca: „Harlekin”, „Red Bells”, Snow Carpet”, „Pink Bells”.
Un număr de 19 soiuri, obţinute de dr. St. Wagner, fac obiectul observaţiilor ştiinţifice privind capacităţile lor adaptive: „Romstar”, „Rosalinda”, „Auriu de Cluj”, „Luchian”, „Nostalgica”, „Rosabunda”, dar şi soiuri obţinute de dr. Argatu: „Rubin”, „Parfum”, Rosana”.
Zona adiacentă, largă, cu grupe de specii de conifere, arbori, arbuști ornamentali:       Liriodendron, Magnolia, Tamarix, Berberis thunbergii etc., creează cadrul vegetal pe care se proiectează trandafirii.
Pe alei, în locuri umbroase, au fost amplasate bănci de lemn de plop, confecţionate din materialul lemnos eliminat din sectorul rozarium. Băncile sunt din trunchi nefasonat,  publicul apreciindu-le în mod deosebit.

      4. Sectorul Ornamental. Dispunerea pe aleea principală a rosariumului şi a sectorului ornamental dă originalitate acestei Grădini Botanice. Amplasarea în acest mod a fost determinată şi de aspectul general al terenului, mai mult lung decât lat. Aleea principală a fost prevăzută a fi carosabilă pe două sensuri, pe mijloc fiind prevăzută cu 13 pastile de dimensiuni şi forme diferite.

Screenshot_13
Pastilele, prin petele de culoare, dispunerea artistică a speciilor de plante, diversitatea lor, prin origine, prin forma frunzelor şi florilor, prin multitudinea soiurilor obţinute dintr-o singură specie, sunt toate la un loc, factori de influenţă în primul rând asupra psihicului uman, incită la cunoaştere, dezvoltă simţul artistic, dorinţa de a iubi natura. Primăvara devreme, o pastilă florală iese în evidenţă prin frumuseţea celor 20 de soiuri de lalele, dispuse într-un spaţiu armonios.
O flacără roşie se aprinde când Salvia roşie plantată masiv, cu bună ştiinţă, înfloreşte şi apoi stă de strajă toată vara.
Raportând la tinereţea Grădinii Botanice din Galaţi, putem spune că beneficiază de o colecţie importantă de plante ornamentale, perene şi anuale, cu aproximativ 51 de specii şi 42 de soiuri, precum: Gazania, Petunia, Alyssum, Cineraria, Tagetes, etc.
În mijlocul aleii se află o rotondă mare, dominată din luna august, prin înălţime şi frumuseţe de Canna indica. De jur împrejur, peste 70 de plopi piramidali străjuiesc, ca o catedrală, dând spaţialitate zonei.

    5. Serele: sunt în construcție, renunțându-se la cele vechi. Sera actuală cuprinde: palmieri, plante suculente, orhidee, bromelii, ficuşi, printr-o susţinută muncă de întreţinere, neputându-se crea condiţii speciale.

Screenshot_14
Colecţia de cactuşi şi suculente care domină prin numărul de specii şi prin vigoarea exemplarelor. Plantele mediteraneene dau serei o notă elegantă prin dimensiunile unor exemplare de lămâi, ficuşi, arbore de cafea, la care se adaugă exemplare de Monstera, Datura, Hibiscus, Asparagus, Aspidistra, Dracaena, Sansevieria. Dintre plantele subtropicale şi tropicale, în colecţie sunt Orchidaceae, Bromeliaceae, Araceae şi specii de ferigi.

      6. Sectorul flora utilă este organizat în spatele muzeului. Cuprinde specii de plante utilizate ca plante medicinale în tratarea diverselor boli ale aparatului digestiv, circulator etc.

      7. Grădina senzorială ocupă o suprafață de 750 m2, cuprinzând cinci grădini verticale, cinci alveole cu plante aromatice, precum și o alee terapeutică, pe care turistul poate umbla desculț, formată din mai multe suprafețe: pietriș, piatră spartă, piatră de râu, fân, conuri, cărămidă, nisip, scoarță de copac, bușteni de lemn. Prin pășirea pe covorul variat se realizează o terapie de relaxare prin simpla atingerea a piciorului gol pe elementele amintite. Șezlongurile sunt elemente pentru odihnă și relaxare, sub influența plantelor aromatice din alveolele învecinate. Ea fost deschisă în 2014, fiind rezultatul unui parteneriat dintre grădină, Asociația Centrul de resurse pentru dezvoltare 2020 și Facultatea de Medicină și Farmacie Galați.

       Secția Grădina zoologică este situată în Pădurea Gârboavele, la 15 km de municipiul Galați, pe o suprafață de 14,69 de hectare după redeschidere (în 2015). Tematica Zoo Gârboavele a fost elaborată în 1997, împreună cu specialiștii de la European Association of Zoos and Aquaria, și are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum si educația pentru conservare

Screenshot_15

Spațiul este împărțit în parcele de dimensiuni mari, înconjurate de garduri metalice, în care sunt numeroase erbivore, carnivore, păsări, în jurul cărora sunt alei betonate labirintice, indicatoarele prezente facilitând orientarea. În centru grădinii zoologice sunt două areale în care sunt două dintre speciile de carnivore specifice savanei: leul și tigrul, la care se adaugă o clădire impunătoare, cu pasarele, pentru primate. Există și spațiu pentru animalele aflate în carantină. În voliere spațioase sunt porumbei, vulturi și alte specii de păsări (fazani, păuni, bibilici, rațe lingurar), apoi sunt amenajate spații pentru iepurași; într-un țarc de mari dimensiuni, având amenajat un lac conviețuiesc păsările iubitoare de apă: lebede, rațe, berze, gâște; în zona destinată urșilor bruni s-a construit o pasarelă de pe care pot fi admirate și fotografiate în voie exemplarele frumoase; în partea de sus a grădinii sunt spații generoase, ce includ și arbori în care se ascund exemplarele de lupi. Există, de asemenea, un spațiu cu animale domestice, mai interesante fiind cabalinele: calul arab, asini, ponei, spre încântarea celor mici, care pot mângâia aceste animale prietenoase. Partea mai joasă a grădinii zoologice este compartimentată pentru a fi locuită de cerbi lopătari și carpatini, mistreți, capre, oi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s