MUZEUL DE ISTORIE ,,PAUL PĂLTĂNEA” GALAȚI

  Muzeul de istorie ,,Paul Păltănea” Galați este alcătuit din șapte secții: Lapidarium, Casa Memorială  „Costache Negri”, Casa „Hortensia Papadat Bengescu”, Casa rurală „Ion Avram Dunăreanu”, Muzeul „Casa Colecțiilor”, Muzeul „Casa Cuza Voda”, Muzeul Satului.

   Secția Lapidarium este alcătuită din patru nivele, printre care: arheologia, ambientul romanesc și cel european, civilizația tradițională și ia, simbol al culturii și creativității romanești.

   La parterul clădirii nou construite, specialiștii au încercat să surprindă prin anumite bunuri descoperite în urma săpăturilor arheologice din județul Galați, fostul județ Covurlui. În expoziție se prezintă de la fosile, din perioada neolitică, până la perioada Cucuteni, la tot ce ține de perioada bronzului și perioada fierului. Este prezentată perioada  geto-dacilor  ajungând până la perioada medievală, de la tot ce înseamnă ceramică, creștinismul din zona Dunării de Jos, până la morminte de înhumație expuse în mijlocul secției. Sunt prezentate oseminte descoperite în jurul județului Galați, Tirighina Barboși. Într-un mormânt a fost descoperită o fibulă ce se susține a fi a primului creștin din zona Dunării de Jos. Acesta a fost descoperită în urma unui proiect legat de aurul și argintul României. Este prezentată perioada Daciei romane, de după romanizare. Cel de-al doilea mormânt se presupune că ar fi aparținut  unei femei înstărite, căci împreună cu  ea erau îngropate și un pieptene, bănuți și vase. Colierele și brățările din expoziție par a fi confecționate pentru copii, însă acestea au aparținut femeilor cu stare și nu au fost cu adevărat purtate, sunt doar simbolice pentru statutul social. Exhumate au fost și diferite sarcofage, unul dintre el aparținând unui copil. Tot la parterul muzeului putem găsi pietre funerare ale mai multor personalități.

   La primul etaj, descoperiți ambientul românesc și cel european: mobilier, o parte din secolul XVIII, o altă parte din jumătatea din secolul XIX. În prima parte avem ambientul românesc cu influențe europene. Liniile mobilierului ne pot spune din ce secol datează acea piesă, indicând moda din acea perioada. Tot ce regăsim în aceasta parte a expoziției (scrin, mobilier,canapele, oglinzile foarte înalte) datează din perioada mijlocului secolului XVIII, până la începutul secolul XIX. Mărci ale acestei perioade sunt pictura foarte fină, liniile aurii și argintate. Majoritatea pieselor de mobilier din aceste expoziții au aparținut Casei Cuza. La sfârșitul secolului XIX, Casa Cuza Voda a aparținut, pentru o scurta perioadă de timp, familiei domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Anumite obiecte au aparținut familiei domnitorului Cuza. Casa ce se afla pe strada actuală Al. I. Cuza a avut numeroși proprietari. Printre aceștia se numără și mama domnitorului, care, la un moment dat, a încercat să ofere casa cuiva care o poate dezvolta la nivel cultural. Apoi ajunge în proprietatea unor gălățeni, iar după numeroase transformări ajunge muzeu la începutul secolului XIX. Muzeul Casa Cuza a prins contur datorită tuturor bunurilor adunate de învățătorii Paul și Ecaterina Pasa, ei fiind cei care au pus bazele muzeografiei din Galați, aceștia au adus obiecte din toate domeniile, de la arme până la tablouri. În cea de-a doua parte a expoziției ajungem la deceniul al șaselea din secolul XX, anul 1956, Muzeul de Istorie din Galați se împarte în: Muzeul de Arta Contemporană, Muzeul de Istorie, ce va rămâne de sine stătător, anexat de acesta fiind și Casa Cuza Vodă, și Complexul de Științe ale Naturii, iar fiecare dintre aceste sedii își va prelua bunurile. Complexul de Științe își preia animalele împăiate și tot ce ține de biologie și zoologie. Muzeul de Arta Contemporană va lua toate tablourile și va crea un adevărat un muzeu, iar Muzeul de Istorie rămâne cu toate documentele și piese de mobilier, din jumătatea de sfârșit a secolului XIX și jumătatea de început a secolului XX. Se poate observa ambientul unui salon de secol XIX, în acea perioadă nu orice casă avea un salon. Salonul era de obicei deschis de familii care aveau un anumit statut social, de cei care aveau adesea  oaspeți de rang înalt, oameni politici de exemplu. Proprietarii erau înstăriți, dețineau anumite funcții bancare, etc. Salonul se deschidea cu fast, cu mobilier scump, casa avea, bineînțeles mai multe camere pentru primirea oaspeților. Intr-un astfel de salon oamenii vorbeau, se cunoșteau, iar mai apoi intrau într-o altă sală, și anume biroul proprietarului.  Ambientul ce înfățișează o astfel de încăpere în muzeu este alcătuit din obiecte de au aparținut lui Al. I. Cuza înainte de a deveni domnitor. La acest etaj putem găsi o măsuță pentru jucat cărți la care se retrăgeau domnii, de obicei. Ne este prezentat un alt tip de salon, de la sfârșitul secolului XIX, început de secol XX; aici linia mobilierului se schimbă: este de culoare închisă, are o altfel de tapițerie; dacă în tipul de salon anterior aceasta este aurie, colorată frumos, cu sidef sau tapițat cu mătase adusă de la Paris, ei bine, în acest secol tapițeria este altfel, nu mai este atât de colorată, dar la fel de frumoasă, precum catifelurile de draperii, cu ciucurași. La acesta nivel ne sunt înfățișate și o lampă cu gaz, un album foto, oglinzile foarte înalte, o măsuță pentru fumat, un aparat de filmat, un barometru și una din piesele cele mai speciale ale muzeului, un automobil De Dion Button din 1898.

   La etajul doi al clădirii sunt elemente ale civilizației tradiționale din Sudul Moldovei, care ne introduce în lumea satului secolului XIX. Îndeletnicirile omului din acea perioada erau pescuitul, agricultura, îngrijirea animalelor și a gospodăriei. Regăsim obiecte specifice fiecăreia: barca pescarului, plasa; plug din fier sau lemn, pietre de moară, semănătoare; putinei, tiparul pentru caș, linguroaie, covata, călcătoare pentru struguri. Este reprezentata o strungărie care aparținea fierarului satului, unde regăsim randele de lemn, fierăstraie, strung, foalele, stanța pentru vite. Intr-un alt cadru este prezentată  casa țărănească și căruța. În casă sunt: stuf, care joaca rol de mediator pentru temperatură, bucătăria cu soba, lada pentru zestre, haine și prosoape țesute de gospodină și o anexă unde țineau cerealele.  În fiecare casă găseam un război de țesut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s