COMBINATUL SIDERURGIC

poza 1

     Orașul Galați încă se identifică cu marele combinat siderurgic, construit în EPOCA DE AUR, legiferat prin decretul Consiliului de Miniștri nr. 924, 1960. În 1961, prima cupă excavată a însemnat și debutul construirii acestuia. Reprezintă una din marile realizări ale comunismului și societății multilateral dezvoltate, având cu un traseu sinuos în perioada capitalistă. Pentru municipiul Galați a reprezentat un pilon al dezvoltării teritoriale și umane, a influențat aspectul orașului, prin profilul industrial și prin modificările aduse teritoriului acestuia. Prima construcție, începută în 1961, a fost hala secției de prelucrări metalice necesare viitoarelor obiective, apoi au fost ridicate turnătoria și forja. Combinatul ocupă platoul Smârdan, un spațiu neted, neinundabil, situat în vecinătatea  Dunării, producțiile de oțel, tablă, laminate fiind legate de importurile de cărbuni și minereuri de fier aduse pe Dunăre și Marea Neagră. Doar la construcția acestuia au lucrat peste 12.000 muncitori, la care s-au mai adăugat 50.000 angajați. Prima producție de oțel a început în 1968, iar maximul a fost atins în 1988 (8,2 mil. tone oțel și 7,2 mil. dolari). În ultimii ani Combinatul siderurgic Galaţi (a purtat numeroase denumiri, după privatizare) a înregistrat o producţie medie de circa 2 milioane de tone de oţel pe an. Pe platforma siderurgică a combinatului lucrează circa 7.000 de persoane, dintre care aproximativ 5.500 sunt angajaţi proprii ai, iar 1.500 ai unor firme contractoare. De patru ori mai puțini decât în 2001, anul în care unitatea a trecut din proprietatea statului, în proprietatea privată.

     Mărturie a primelor lucrări făcute pentru construirea combinatului siderurgic se găsesc şi astăzi la Poarta Nord. Este vorba despre nişte piloni care au fost folosiţi pentru testarea rezistenţei solului. Primele lucrări au însemnat, practic, foraje la o adâncime de 28 de metri şi umplerea acestora cu beton. Pe pilonii respectivi au fost apoi aşezate greutăţi de peste 700 de tone. A fost simulată astfel tehnologia BENOTTO, utilizată apoi pentru construirea fundaţiilor la laminoare, furnale, oţelării şi Uzina Cocso-Chimică. Astăzi, acei stâlpi sunt încă vizibili. Mai mult, în zona în care au fost înfipţi se afla atunci o movilă, care între timp a fost nivelată.

     De asemenea, este singurul care nu utilizează furnale cu arc electric, bazându-se în schimb pe minereul de fier și cărbune pentru a produce un tip special de oțel, mai maleabil și potrivit pentru a produce tablă de oțel. Combinatul are două aglomeratoare, două furnale cu funcționare continuă, două oțelării din care una cu funcționare continuă, trei linii de turnare, o mașină de rulare la cald și una de rulare la rece, două mașini de rulare a tablei de oțel, o secție de placare cu zinc și o fabrică de var.

     În 2018 doar furnalul 5 este funcțional, din cele şase care au fost construite în Combinatul din Galaţi. Restul au fost tăiate la fier vechi sau în acest moment sunt nefuncţionale.   Reprezenta și o imensă sursă de poluare, afectând limitele estice ale orașului Galați, dar noxele ajungeau dincolo de orașul Brăila. Efectele asupra mediului sunt clare: de la impactul vizual, colosul siderurgic având o suprafață apropiată de cea a orașului, infrastructura deosebită construită pentru punerea lui în funcțiune: benzi transportoare, viaduct, cel mai mare triaj feroviar din țară,  stații electrice, conduce de gaz, apă, cea mai mare haldă de zgură, toate întregesc imaginea siderurgică a Galațiului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s